vineri, 6 martie 2009

Capitolul III (partea I)

Se aşeză hotărâtă în faţa calculatorului. Era nervoasă pe ea şi pe maică-sa, după ce primise iarăşi o mulţime de reproşuri, că nu aduce bani în casă.

— Altele de vârsta ta împart tot felul de anunţuri pe stradă şi fac ceva bănuţi în fiecare zi! Le văd mereu la ieşirea din metrou... Tu, nu! Stai tot timpul numai în faţa calculatorului şi te zgâieşti la ecranu-ăla de parcă te-ai măritat cu el! Te trezeşti – repede în faţa calculatorului! Vii de la şcoală – repede în faţa calculatorului! Seara, când intru la tine să-ţi spun să te mai culci odată, tot din faţa calculatorului te iau! Dar nu crezi, măi fată, că mai e şi altceva pe lumea asta în afară de blestematul ăla de calculator?!!

Astfel de reproşuri deveniseră din ce în ce mai dese în ultimul timp, dar în loc să simtă supărare pe mama ei, cum simţise la început, acum încerca un puternic sentiment de milă. Nu-i plăcea deloc să o vadă chinuindu-se atâta, dar nu cunoştea nici o soluţie să iasă din situaţia în care se găseau... Ştia că nu sunt singurele care o duc greu, care trăiesc de la o lună la alta, speriate chiar şi numai de ideea că s-ar putea întâmpla ceva neprevăzut care le-ar da bugetul peste cap, dar gândul ăsta nu o încălzea deloc. Doamne-fereşte să se îmbolnăvească vreuna din ele, că tare dificil avea să-i fie celeilalte s-o scoată la capăt! Cheltuielile lunare păreau din ce în ce mai mari şi, chiar dacă maică-sa nu îi spunea totul, putea şi ea să vadă asta, după chitanţele la întreţinere, pe care le lua lunar de la administrator. Creşteau cu câţiva lei sau chiar zeci de lei uneori, de la lună la lună. Iar maică-sa fusese nevoită, din această cauză, să-şi mai găsească o slujbă. Astăzi, deşi era sâmbătă, plecase la al doilea serviciu, ca să mai câştige câteva sute de lei în plus, în timp ce alţii se odihneau sau se distrau fiindcă era week-end!...

Situaţia asta o umplea de revoltă! Trebuia să facă ceva! Orice! Şi când maică-sa avea să vină acasă, diseară, să îi arate că ştie cum să aducă bani în casă!

Intră pe google şi dădu o căutare după cuvintele "cum se fac banii". Nu mai puţin de şapte milioane o sută nouăzeci de mii de rezultate i se înfăţişară pe ecran. Cum să se descurce prin atâtea? Cum să îşi dea seama care din ele sunt potrivite sau care sunt cele mai bune? Şi cum să descopere dacă ce era scris acolo chiar era adevărat şi nu o "făcătură"? Auzise de multe ori la şcoală despre colegi sau colege care luaseră "ţepe" de la nişte indivizi lipsiţi de scrupule, dar cum să-i depistezi dinainte pe astfel de specimene, ca să nu cazi pradă escrocheriilor lor?

Un sâmbure de frică i se cuibări încet în suflet. Oare ce ar fi zis maică-sa dacă s-ar fi lăsat înşelată de vreun nenorocit dintr-ăsta? Nici măcar să se gândească nu îndrăznea! "Cea mai bună potecă e tot cea bătătorită", îşi aduse ea aminte de vorba bunicii. Şi imediat îi răsări în minte o întrebare ajutătoare: care e cea mai folosită metodă în lume de a câştiga bani?

Îşi puse coatele pe birou, bărbia în palme şi, deşi privirea ei fixa monitorul, mintea căuta cu febrilitate răspunsul la această întrebare. "Serviciu", "firmă", "invenţie", "vânzare", "moştenire de la mătuşa Tamara" (râse încet de acest gând), "alocaţie", "pensie", "salariu", "afaceri", "bancă", "investiţii", "împrumut", "...furt" (aici se cutremură fără să vrea, semn că întreaga ei fiinţă era împotriva încălcării legilor), "parteneri", "măritiş cu unul bogat" (era o idee, dar pe Irinel îl luase Monica! – râse iar), "pariuri", "muncă..." (de fapt, dacă stătea bine să se gândească, toate însemnau, într-un fel sau altul, acest lucru!), "inteligenţă"...

Uf, era atât de greu chiar şi să te gândeşti la bani, dară-mi-te să-i mai şi faci! Cu toate acestea, îşi jură că n-avea să renunţe niciodată!

Dădu click pe link-ul de pe prima poziţie. Era titlul unui articol de blog: "Cum se fac banii în România?"... Începu să citească...

"În ţara asta unde nimic nu merge, se fac bani frumoşi. În principal prin două metode. Munceşti an de an, câte opt ore pe zi, ca să iei salariul mediu pe economie, sau eşti şmecher, faci ce trebuie, stai în fotoliu şi numeri dolarii cum vin.
În prima categorie se află cei care nu văd în stânga sau dreapta, se uită doar în faţă şi se închină la stat. De obicei, aceştia au peste 40 de ani şi speră să rămână la actualul loc de muncă până la pensie. După părerea mea, se resemnează mult prea devreme şi pierd o mulţime de oportunităţi pentru ei şi pentru copiii lor.
În a doua categorie se află cei care s-au băgat în afaceri, au lăsat în urmă tot ce au avut şi au început o nouă viaţă după '90. Aceştia joacă la bursă, vând şi cumpără terenuri, îşi fac concediile în străinătate şi se uită din BMW-urile lor la cei din prima categorie.
Astfel, cei cu salariu mediu înjură statul, fac greve şi se plâng că nu îşi permit nimic, uitând că cei din BMW-uri şi-au asumat multe riscuri pentru a ajunge unde sunt acum, în timp ce ei n-au făcut altceva decât să urmeze un program monoton, ştiind că nu şi-au asumat nici un risc.
Bineînţeles că nu toţi bogătaşii s-au îmbogăţit în felul ăsta. Mulţi au furat şi fură în continuare..."

Diana căzu iar pe gânduri. Mama ei făcea parte din prima categorie... Fără nici o îndoială! Şi de aceea o duceau aşa de prost, fiindcă ea nu dorise niciodată să îşi asume riscuri. De multe ori, pe când era copilă, veneau prietene sau rude pe la ei şi când îi propuneau câte ceva maică-si, ea răspundea întotdeauna la fel: "Sunt o femeie singură, cu doi copii de crescut şi o casă de ţinut. Nu-mi permit să rămân fără serviciu! Nu-mi permit să investesc în ceva! Nu-mi permit să mă apuc de ceva pe cont propriu! Nu-mi permit... Nu-mi permit... Nu-mi permit..." Şi abia acum îşi dădu Diana seama că ei chiar "nu-şi permiteau mai nimic în afară de a trăi de la o lună la alta" şi de a se plânge tot timpul că nu au!

Ea avea să trăiască o altfel de viaţă, avea să-şi permită orice şi-ar fi dorit! Trebuia să existe o cale! Şi trebuia să o găsească până la urmă!...

Deschise un document de text şi îl salvă cu titlul: "Cum se fac banii", apoi scrise pe primul rând cea dintâi concluzie care îi rămăsese în minte:

1. Banii nu se fac la serviciu!

Apoi pe cea de a doua:

2. Banii se fac asumându-ţi riscul de a-i face!