marți, 10 martie 2009

Capitolul III (partea a II-a)

Simţi deodată o senzaţie de uşurare scriind aceste două rânduri şi un zâmbet larg şi încrezător îi înflori pe faţă. Avea sentimentul că făcuse cel mai important pas către îmbogăţire! Dar trebuia să mai caute, să mai cerceteze, să mai afle...

Dădu click pe un alt link... Era un forum, iar postarea despre cum se fac banii era semnată de un personaj care îşi spunea "mămăligaru"... Nu îi făcea nici o impresie bună numele ăsta. Dar, totuşi, citi cu atenţie ideea lui de a face bani. Pe măsură însă ce citea, intuiţia o avertiza că ceva nu e în regulă cu oferta lui. Prea încerca mereu să te convigă că funcţionează! Mesajul lui suna aşa:

"Cum să faci bani repede, uşor şi legal!
Poţi să faci bani repede, uşor şi legal! Nu este nici o glumă, crede-mă! Depinde numai de tine dacă vrei să citeşti pagina asta sau nu, eu nu pot spune decât că 10 minute de citit îţi pot schimba viaţa. Depinde numai de tine. Poţi să faci bani uşor şi repede! Merge! E testat! Tot ce trebuie să faci e să citeşti cu atenţie textul, până la final."


A citit până la final, deşi de pe la jumătate s-a cam prins cum stă treaba. Trebuia să pui nişte bani în nişte plicuri şi să trimiţi acele plicuri celor de pe lista pe care, la final, te treceai tu. Dar dacă se întrerupea lanţul? Dacă cei cărora le trimiteai nu mai trimiteau mai departe? Dacă era totul doar o escrocherie?...

Căută şi alte siteuri unde se discuta pe marginea acestui subiect şi descoperi că cei mai mulţi spuneau că e o înşelătorie. Ba chiar găsi un avocat care demonstra printr-un articol de lege că această schemă piramidală era ilegală. Aşa că Diana îşi luă gândul repede de la această metodă de îmbogăţire.

Brusc, îşi aduse aminte de cartea de vizită aflată încă în buzunarul hainei. Se duse şi o luă, apoi se aşeză iarăşi în faţa calculatorului.

profesordefericire@gmail.com

Privi adresa de pe spatele cărţii de vizită până ce se pomeni cu gândurile zburându-i care încotro. Şi brusc, luă decizia! Avea să-i scrie bărbatului un mesaj!

"Bună ziua,

Sunt Diana, fata pe care aţi întâlnit-o la magazinul alimentar... V-am zis că vreau să ajung milionară şi să o salvez pe mama de sărăcie. Şi mi-aţi zis că mă ajutaţi dacă ţelurile mele sunt serioase. Da! Sunt serioase! Vreau să mă ajutaţi!
Ce trebuie să fac?

Diana Bunescu"

Zăbovi câteva secunde înainte de a da click pe butonul Send. Apoi îl apăsă şi mesajul ei plecă spre cel căruia îi era destinat. De-acum făcuse pasul!... Simţi o emoţie puternică inundându-i stomacul şi respiraţia i se acceleră. Dacă intrase în cine ştie ce belea? Dacă bărbatul acela era un impostor? Dacă...
Telefonul mobil o scoase din starea aceea de teamă care creştea cu fiecare secundă. Întinse mâna, luă telefonul de pe birou şi răspunse:
— Da?
— Bună, fato! Eşti singură? Pot să trec pe la tine?
Era Georgiana.
— Da. Sigur. Vino, te aştept.
— Bine. Pa, pa! Într-un sfert de oră sunt la tine!
Când Georgiana ajunse, îi povesti de-a fir-a-păr tot ce i se întâmplase şi ce făcuse. Prietena ei sări, pur şi simplu, în sus, când auzi că Diana îi scrisese bărbatului un e-mail:
— Fato, eşti nebună!!! Ăsta o fi vreun proxenet!
— Nu părea...
— Cum ai putut să-i scrii?! Acum are adresa ta de mail şi nu mai scapi de el!
— Păi nu-i răspund! Şi o să-i şterg mesajele fără să le citesc, dacă e ceva! zise Diana cu ezitare.
— Uf, fato, dar nu se face aşa ceva!!! Trebuia să-mi spui şi mie înainte să faci asta!...
Urmă o tăcere lungă. Amândouă stăteau cu capetele plecate şi privirile pierdute, urmărind parcă desenul complicat al covorului din cameră.
— Şi ce maşină zici că avea? întrebă într-un târziu Georgiana, cu jumătate de gură.
Diana surâse uşor.
— Nu ştiu. Una neagră. Scumpă, oricum!...
Georgiana râse.
— Dacă-ţi spune vreun secret, cum să faci bani, să nu uiţi să mi-l zici şi mie!... Sau parcă văd că n-o să mă mai cunoşti pe stradă când te-oi îmbogăţi!...
— Hai, fato! Aşa mă ştii tu pe mine?!...